Adolescenta, laboratorul personalitatii

Adolescenta, laboratorul personalitatii

By Feminina 0 Comment decembrie 27, 2018

În studiile de specialitate, adolescenţa este definită ca etapă a dezvoltării fizice şi neuropsihice a persoanelor cu vârstă cuprinsă între 14 şi 16 ani, fiind denumită şi vârsta marilor întrebări, a integrării sociale sau vârsta de aur, dată fiind importanţa acestei perioade în evoluţia adultului de mai târziu.

Puţini tineri ştiu sau conştientizează, că adolescenţa este laboratorul personalităţii umane, pentru că duce la cunoaşterea de sine, la autodescoperire şi autovalorizare. Adolescenţii se află în apogeul potenţialului intelectual şi creator, de aceea trebuie susţinuţi şi orientaţi să-şi construiască idealuri, pe baza cărora să poată trăi frumos şi, totodată, autentic.

În ciuda faptului că adolescenţa este vârsta crizelor, a nesiguranţei şi a insatisfacţiilor, care le creează probleme complexe cu familia şi cu profesorii, este îngrijorător faptul că din ce în ce mai mulţi tineri vor să trăiască o viaţă lipsită de idealuri, considerându-le constrângătoare şi imposibil de atins, şi, bineînţeles, fără să aibă responsabilităţi.

O problemă de actualitate, cu care se confruntă reprezentanţii acestei vârste, este criza culturală, în sensul că tinerii au din ce în ce mai puţine preocupări care să le cultive spiritul: să citească o carte sau să vizioneze un spectacol de teatru. Ei motivează că li se pare inutil să mai facă astfel de lucruri, din moment ce internetul a devenit o sursă de informare mult mai accesibilă.

Deşi cartea reprezintă un univers viu, o lume însufleţită de eroii fiecărei pagini citite pe îndelete, oferindu-ţi posibilitatea să te transpui în rolul personajelor, să-ţi imaginezi scenele de viaţă, chiar şi după ce ai închis cartea, adolescenţii de astăzi preferă pictogramele internetului sau rezumatele făcute de-a gata de fieştecine, fără pretenţia exprimării corecte, a scrierii ortografice sau a respectării punctuaţiei.

Există tendinţa întoarcerii spre imagine în detrimentul ideii, care, ne place sau nu, este o revenire la comunicarea prin reprezentare vizuală, practicată în perioadele vechi ale istoriei, înaintea descoperirii scrisului. Se pare că suntem condamnaţi la involuţie, prin revenirea la o formă de primitivism cultural. Ce se va întâmpla, oare, cu cărţile? Va dispărea epoca lui Gutenberg? Să sperăm că nu, chiar dacă mulţi tineri consideră cartea o alternativă a informării lor.

O altă problemă stringentă a acestei vârstei este criza care se impune în plan moral. În aceste timpuri, când distincţia între bine şi rău a devenit foarte fluidă, adolescenţii sunt, adesea, victimele unei percepţii greşite despre modul cum ar trebui să trăiască. Mulţi cred că viaţa trebuie cucerită prin salturi îndrăzneţe, prin şiretlicuri şi superficialitate sau prin plăceri de moment. Toate acestea nu fac decât să genereze o sumă de eşecuri şi dezamăgiri, pentru că viaţa cere înţelepciune şi un suflet puternic.

Adolescenţii trebuie îndrumaţi să descopere în ei puterea de a găsi cauza eşecului şi modaliattea de a îndrepta situaţia neplăcută creată. În psihologie se vorbeşte tot mai mult despre două noţiuni distincte: externalismul şi internalismul.

Primul concept se defineşte ca fiind acea atitudine a persoanei umane, care găseşte cauza eşecului în exterior, nu în sine. Adeseori, adolescentul nu recunoaşte că a greşit din vina lui, ci că părinţii nu-l înţeleg, că profesorul are ceva cu el sau invocă alte motive exterioare lui. Această atitudine conduce la infantilism moral, la lipsa responsabilităţii faptelor proprii.

Al doilea concept, internalismul, este acea atitudine conform căreia individul uman găseşte cauza eşecului în sine. Aceasta conduce spre succes, pentru că persoana lucrează la sufletul său, descoperind dorinţa de autoperfecţionare. Psihologii recomandă tinerilor să aibă ambele atitudini, pentru a-şi forma un profil moral bine conturat.

Acestă criză a moralităţii tinerilor este adâncită şi de problema integrării lor sociale. Cea mai importantă preocupare a adolescenţilor este să fii cool, înţelegând prin aceasta să fii plăcut de cei de vârsta ta, să fii deschis, sociabil, să ai o personalitate puternică şi să fii inteligent.

Iată cum definesc fetele un băiat cool, din punctul lor de vedere:

– A fi cool înseamnă să ştie să se poarte, să să fie inteligent şi plăcut de lume.

– Băiat cool nu înseamnă neapărat un băiat care să se adapteze tendinţelor în modă, sau să să fie mereu în centrul atenţiei prin comportamnent, trebuie să mai aibă şi ceva în cap.

– Consider că aspectul fizic este o noţiune relativă, pentru că se schimbă. Un băiat cool nu trebuie să arate neapărat bine, ci sunt mai importante inteligenţa şi încrederea în sine.

Iar băieţii consideră că o fată este OK, dacă:

– Este liniştită, împărtăşeşte aceleaşi pasiuni şi nu are fiţe.

– Nu-mi place o fată care bea sau fumează, nu prin aceasta arată că este mare, ci prin capacitatea de a se controla. Alcoolul te prosteşte, pentru că distruge neuronii.

Ajutaţi să depăşească frenezia materialităţii specifică nouă, românilor, adolescenţii trebuie orientaţi spre valorile postmaterialiste, promovate de lumea civilizată din afară, pentru a putea depăşi perioada tocurilor înalte şi a decolteurilor adânci, şi a reuşi să-şi formeze o personalitate puternică, bazată pe cultură, moralitate şi deschidere socială.

Add Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *