DE VORBĂ CU SCRIITORUL DANIEL DINCĂ

DE VORBĂ CU SCRIITORUL DANIEL DINCĂ

By Feminina 0 Comment august 27, 2018

Poţi munci oricât, însă fără har, nu iese decât un steril fără cântec

 

Prozator şi autor de teatru născut la 27 ian. 1962 la Ciolăneştii din Vale, com. Ciolăneşti jud. Teleorman. Este absolvent al Institutului de petrol şi gaze din Ploieşti. Perioade scurte de timp a fost redactor la ziarele Teleormanul şi Informatia Teleormanului din Alexandria (2003-2004), a colaborat cu diverse reviste de cultură şi literare din ţară cum ar fi: Caligraf, Ardealul literar şi Artistic, Saeculum etc. Este autorul mai multor volume dintre care Drumul spre Mecca – Ultimul foc, teatru, Ed. Teodor 1999, Blestemul comorii de la salcii, Ed. Teleormanul Liber 2002, Septembrie uneori, Ed.Teleormanul Liber 2003, Câinele Om, Ed. Rocriss 2004, Figurează în Dicţionarul scriitorilor şi publiciştilor teleormăneni, din 2005.

 

Domnule Dincă ne cunoaştem de aproape 10 ani şi deja sunt impresionată de realizările dvs pe plan literar. Cum a aparut idea de a scrie o carte pentru copii, având în vedere că dvs aţi debutat cu dramaturgie, iar romanul Blestemul comorii de la salcii, a fost un real succes? Ce sentiment aţi avut atunci când aţi ţinut în mână a IV-a ediţie a cărţii pentru copii Câinele om, apărută la editura Callas Print? Este o poveste pe care mulţi copii o cunosc, pentru ca v-au citit cartea într-un moment când lectura pentru copii figurează pe planul al doilea, după calculator.

 

A fost nevoia mea de a interacţiona prin cuvântul scris şi cu cei de foarte tanără vârstă. S-a adăugat la asta şi dorinţa băiatului meu, Alexandru, de a primi o poveste de la mine, şi, deasupra tuturor, s-a suprapus iubirea noastră pentru câinele casei ai cărui ochi ne-au părut totdeauna blânzi şi calzi, ca de om bun. Ne-am jucat îndelung pe tema asta şi într-o clipă oarecare m-am trezit că povestea s-a conturat în mine. Orice reeditare, firesc, îmi aduce o uşoară bucurie şi consolidează în mine sentimentul că n-am creat un eşec. Pregătesc ediţia a V-a şi cred că până azi suma tirajelor e aproape de 50.000 de exemplare. Poate mai mult, poate mai puţin…

 

Participând la lansarea ultimei ediţii care a avut loc la Galaţi, la Biblioteca V. A. Urechea, am fost surprinsă. Sala era plină de copii, devenind neîncăpătoare. Lansarea cărţii Câinele om a durat peste două ore, copiii fiind de la începutul până la sfârşitul manifestării foarte atenţi şi interesaţi să ştie totul despre poveste. Se poate vorbi despre anumite tehnici pentru a scrie şi a capta atenţia copiilor? E nevoie de subtilitate pentru a pune ceva printre rânduri?

 

E nevoie de talent. Şi el nu se împarte decât atunci când Înaltul ne trimite pe Pământ. El nu se cumpără şi nu se câştigă altfel. Îl ai sau nu-l ai. L-ai primit sau nu. Fără el nu există creaţie veritabilă care să meargă la inimile cititorilor, să se adune în ele şi după asta să explodeze într-o fulminantă emoţie. Finalitatea trăirii artistice veritabile e întinderea emoţiei. De la talent încolo începe munca. Poţi munci oricât, însă fără har, nu iese decât un steril fără cântec. Nu există o tehnică anume. Trebuie să fii doar cinstit cu tine şi cu cei cărora le faci darul creaţiei tale.

 

Tirajul mare şi ediţiile apărute până acum plasează povestirea Câinele om în rândul celor mai citite cărţi. Credeţi că există un atuu ca o carte să se vândă? Sau totul depinde de cunoştintele de marketing aplicate pe piaţa literaturii pentru copii?

 

Nu. Există doar cărţi bune şi altele. Primele se vând oricum, iar celelalte doar din întâmplare. Prostul gust mai prinde uneori, dar la înfruntarea cu timpul, unde sistemul de referinţă se aseaza corect în axele sale, se topeste în propria sa neimportanţă. Am văzut destule cărţi scrise fără pic de chemare. Doar trufia şi frustrarea celor care şi-au pus numele pe copertile lor răspândea un iz dureros dintre rânduri.

 

Literatura pentru dvs este un instrument de cercetare, de cunoaştere a realităţii cu principiile ei? Consideraţi că ceea ce aveţi de spus trebuie să fie sincer, lucid… într-o lume în care minciuna şi ipocrizia sunt întâlnite la tot pasul?

 

Pentru mine literatura e doar setea pământului uscat în aşteptarea ploii. E doar simţire si iubire, trecută firesc prin sita minţii mele. Despre sinceritate am mai vorbit. Fără ea, cu toate strădaniile, nu poţi ridica decât munţi de cenuşă. Cine are nevoie de ei?

 

La ce lucraţi acum?

 

La alte pagini de viaţă. Unele au căpătat un nume, altele nu. Încerc să întregesc, din tot ce însemn eu, fantomatice construcţii de spirit. Mă străduiesc să-mi desavârşesc darul. Şi dacă îmi reuşeşte, se întâmplă fiindcă îl fac fără să aştept ceva în schimb.

 

Vă mulţumesc pentru interviul acordat, vă doresc pană uşoară la scris şi multă sănătate.

Add Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *