Elevii de gimnaziu si ce isi mai doresc ei

Elevii de gimnaziu si ce isi mai doresc ei

By Feminina 0 Comment ianuarie 10, 2018

Şcoala din România încă are programele foarte încărcate, iar elevii sunt în permanenţă bombardaţi cu informaţie diversă, cu activităţi numeroase, cu un volum mare de teme pentru acasă, astfel încât rămân blocaţi într-un soi de chin educaţional, nemaireuşind să se ridice la standardele înalte impuse de dascălii lor. Unii dintre copii chiar fac performanţă şcolară, obţinând distincţii la toate competiţiile existente, însă, la un moment dat, cad victime oboselii intelectuale şi clachează brusc, când se aşteaptă mai puţin. Pentru alţi elevi, însă, cursurile şi solicitările intelectuale nu reprezintă o corvoadă, întrucât nu le acordă o importanţă majoră, fiind convinşi că pot trăi şi fără a fi premianţi şi chiar pot obţine un salariu frumuşel, prestând servicii mai puţin sofisticate, atunci când vor fi majori. Numai că, nu tot ceea ce văd şi aud la canalele de televiziune este şi real.

Fiind încă prea mici ca să cunoască adevărata faţă a societăţii şi toate mecanismele economice şi financiare existente, astfel de copii devin dezinformaţi şi lipsiţi de ajutor moral. Ei cred în capacitatea lor uimitoare de adaptare şi sunt convinşi că vor primi oferte nemaipomenite de muncă în ţările străine unde intenţionează să ajungă. Pentru majoritatea elevilor de gimnaziu, şcoala este locul unde vin forţat, fiindcă i-au trimis părinţii, sau spaţiul libertăţii totale, deoarece aici fac tot ce le trece prin cap. Şi cum rigorile educaţiei nu sunt atât de intransigente, la şcoală se distrează copios, antrenând pe cât mai mulţi în jocurile lor teribile. Profesorii privesc de cele mai multe ori neputincioşi cum starea morală a elevilor se degradează din zi în zi. Deşi încearcă prin multe metode să le îndrepte comportamentul, nu reuşesc în totalitate şi se declară învinşi de grozăviile pe care le fac aceşti copii imaturi. Oare de ce educaţia nu mai este privită şi tratată cu respect?

Pentru că elevii văd în jurul lor doar exemple negative, care le influenţează modul de gândire atât de mult, încât consideră că felul în care acţionează şi se comportă e corect. Pentru că profesorii sunt obligaţi să treacă peste fapte reprobabile, aplicându-le elevilor nişte pedepse minore, fiindcă acesta este regulamentul şcolar, pe care trebuie să-l respecte. Ca să nu mai spunem că mulţi dintre elevi trăiesc în familii dezorganizate şi se confruntă cu greutăţi inimaginabile pentru vârsta lor. De multe ori, li se face milă şi dascălilor, numai că aceşti copii aduc la şcoală obiceiuri rele, de care se molipsesc şi colegii lor. În felul acesta, totul degenerează şi se transformă în situaţii fără ieşire. Un asemenea impas generează nenumărate probleme psihologice, şi nici profesorii nu mai ştiu cum să le rezolve. În teribilismul lor, elevii nu-şi dau seama de răul pe care şi-l fac singuri, dar, mai ales, de faptul că şi ceilalţi copii vor copia genul acesta de comportament. Directorii de şcoli au chemat în instituţii psihologi, poliţişti, medici, pentru a le explica acestor elevi efectele extrem de nocive ale faptelor pe care le fac aproape în fiecare zi cu mare uşurinţă şi inconştienţă.

E dureros faptul că nu mai sunt atât de interesaţi de studiu, de materiile predate de profesorii lor. Poate şi datorită faptului că nu sunt motivaţi de aproape nimic din jurul lor, dar mai ales că proprii părinţi se confruntă cu probleme economice şi financiare serioase. Pe de altă parte, alţi copii, deşi nu dispun de posibilităţi financiare bune, ştiu că trebuie să depăşească această situaţie deplorabilă prin studiu. Doar aşa au şansa de a-şi împlini visele, de a ieşi din impas şi chiar de a-şi ajuta familiile să trăiască decent şi demn. Un exemplu concludent sunt olimpicii, copiii dotaţi cu o forţă de percepere uimitoare, cu o creativitate ieşită din comun sau cu aptitudini diferite, pe care şi le canalizează în direcţii pozitive. Până la urmă, răspunsul este tot educaţia primită în familie. De aceea, profesorii susţin implicarea părinţilor în educaţie, colaborarea acestora cu persoanele abilitate, răspunzătoare de formarea personală şi profesională a viitorilor adulţi.

Elevii sunt fiinţe delicate, care au mare nevoie de îndrumare din partea părinţilor şi a profesorilor. Chiar dacă se bucură de toată libertatea, ar trebui să ştie că rolul dascălilor în viaţa lor este fundamentală. Profesorii sunt cei care, cu atenţie şi fineţe le cizelează personalitatea, dorind ca aceştia să devină adulţi respectabili. Vârsta copilăriei este unică, minunată, deosebiă, iar ei trebuie să se bucure din plin de ea, dar să nu uite că orice faptă îi obligă la responsabilizare.

Add Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *