Fascicul de filosofie

Fascicul de filosofie

By Feminina 0 Comment ianuarie 23, 2019

Percepția asupra vieții este foarte diferită astăzi, în comparație cu timpul trecut. Este și firesc să fie așa. Chiar dacă ne raportăm la timpul, pe care îl măsurăm așa cum știm mai bine, rămân o sumedenie de necunoscute, încă destul de greu de lămurit. Mii de idei ne dau târcoale, lansăm nenumărate teorii, ipoteze, definiții, însă nu reușim întru totul să deslușim tainele existenței. Totuși, agerimea unor minți unice, ne-au luminat viața, punându-ne înaintea ochilor fizici și sufletești dovezi incontestabile. Astfel, unii dintre noi, mai necredincioși din fire, au înțeles, în sfârșit,  că viața nu se termină odată cu încetarea funcțiilor vitale, de exemplu. Fizica cuantică a demonstrat că viața nu dispare în acele clipe, ci continuă într-o altă formă. În acest caz, viziunea asupra vieții se schimbă total. Mulți dintre noi își doresc să trăiască aici foarte multă vreme, însă fără povara bătrâneții, care implică o serie de neplăceri. Aceasta ne duce cu gândul la basmele noastre românești, unde viața fără moarte era ceva firesc.

Oamenii trăiau în deplină armonie cu ceilalți și cu natura, fără a perturba echilibrul cosmic și spiritual. În lumea poveștilor, totul este posibil, iar tabloul acesteia ne taie răsuflarea. Oare ce sau cine să-i fi inspirat pe scriitori să creeze asemenea povești? Să fi avut viziuni sau experiențe inedite, care i-a determinat să le împărtășească și altora? Iată de ce și noi, oamenii de azi, suntem atrași de mistere, de tot ceea ce suscită interes și ne incită curiozitatea. Și noi am dori să putem simți măcar un crâmpei din fericirea veșnică. Unii chiar reușesc, avându-L pe Dumnezeu în viața lor, călăuză către nemurire. Așa le va fi mai ușor să accepte realitatea și să aibă o existență liniștită, aflată sub semnul luminii.

Fiecare zi reprezintă o nouă încercare de a fi în consonanță cu Universul, sau poate doar o luptă cu sine și cu toate dificultățile întâlnite în drumul către infinit. Depinde din ce unghi privim lucrurile, sau ce convingeri avem. Omul, curios din fire, caută întreaga viață răspunsuri, lămuriri, experimentează diferite filosofii și trăiri, în speranța că va găsi armonia cu tot ce-l înconjoară, dar mai ales cu el însuși. În trecut, oamenii erau simpli în gândire și în modul de viețuire și poate de aceea erau atât de calmi și echilibrați. Acum, noi toți complicăm lucrurile, parcă dinadins. Ne încurcăm în propriul păienjeniș creat voluntar sau involuntar, în timp ce căutăm sensul vieții.

Oare de ce nu putem reveni la începuturi? Cred că suntem prea orgolioși ca să recunoaștem că greșim întruna și ne facem rău cu bună știință. Nu învățăm din erori, ci ne construim altele și mai grave. Astfel, ajungem victimele propriilor iluzii și capcane și cu greu mai reușim să evadăm din ele. Am avea nevoie de o purificare spirituală profundă, de o întoarcere către sine și Dumnezeu. Grație unor metode extrem de simple, fiecare individ își poare regăsi liniștea și se poate împăca mai ușor cu el și cu ceilalți. De exemplu, rugăciunea, care este un excelent exercițiu al minții, o concentrare maximă asupra sinelui, asupra întregii ființe, o conectare cu energia divină necreată.  Așa au reușit sfinții să iasă din starea de decădere și să devină făclii în noaptea păcatului. Credința i-a purtat pe calea mântuirii, unde L-au găsit pe Hristos, sprijinul desăvârșit.

Așadar, tainele vieții sunt chiar în fața noastră, așteptând să le acceptăm. Indiferent de motivul invocat, ar trebui să știm că suntem răspunzători de reușita sau de eșecul propriei existențe.

Add Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *