MINISTRUL VREA LEGEA! DE SALARII NU POMENEŞTE!

MINISTRUL VREA LEGEA! DE SALARII NU POMENEŞTE!

By Feminina 0 Comment noiembrie 6, 2017

Am adus de nenumărate ori către subiectele de prim rang, situaţia învăţământului românesc aflat, după cum consideră unii, pe o pantă descendentă. Motivele unei astfel de afirmaţii nu stau ancorate în imediata apropiere a momentului alegerilor din toamnă sau a schimbării (mult prea dese) a Guvernului. Situaţia învăţământului din ţara noastră a fost discutabilă chiar cu mult înainte de 1989, numai că pe atunci, cravatele roşii cu tricolor şi UTC-iştii nu aveam alte planuri decât să înfăptuiască socialismul. O parte din cadrele didactice de atunci s-au perpetuat politic până în zilele noaste, cu dorinţa clară, dacă nu obsedantă, de a ajunge sus şi de a dirija după ureche întreg sistemul. Momentul Decembrie 1989 nu a adus nici până astăzi acea schimbare, tocmai datorită faptului că aceasta nu era dorită de toţi cei care activau în acea perioadă.

Reminiscenţele centralizării, coroborate cu o falsă libertate acordată cursanţilor, a dus în cele din urmă la dezechilibre, unele dintre ele având consecinţe şi efecte care au şi început să se vadă. Şi primii oameni politici acreditaţi să se ocupe de sănătatea învăţământului postdecembrist, au considerat că cea mai bună soluţie este să modifici stabilimentul, să vii cu un pachet legislativ, frumos aranjat între copertele a ceea ce cu mândrie se vrea a se numi Legea Învăţământului. Da, denumirea are rădăcini adânci, tocmai de la Spiru Haret, cel care chiar şi-a dat toată silinţa şi concursul ca respectiva Lege să fie fezabilă şi aplicată imediat.

Astăzi, în 2010, asta după ce toată vara am scris despre Ecaterina Andronescu, în calitatea de ministru (pe atunci) de resort, astăzi, domnul Daniel Funeriu, actualul ministru al Educaţiei, se declară optimist cu privire la prietenii senatori şi deputaţi de la Parlament, în ceea ce priveşte votul. Posibil, după ultimele declaraţii ale domniei sale, ca noua lege să fie aplicată începând cu anul şcolar 2010-2011, adică din toamnă.

O mare problemă pe care o are de rezolvat această nouă lege se referă la programa şcolară, care, după părerea actualilor specialişti, prea plimbaţi prin Uniunea Europeană după modele de sisteme, ar fi prea încărcată. Prima consecinţă care decurge de aici se răsfrânge asupra acelor discipline care nu mai sunt conforme cu noile pretenţii, iar dacă disciplina lipseşte, atunci nici cadrele didactice specializate să o predea nu mai au obiectul muncii.

Dacă marile concedieri din sistem au avut până acum ca obiect, ca scuză, numărul scăzut, din ce în ce mai scăzut de elevi, precum şi lipsa finanţărilor de la bugetele locale şi cel central, iată că domnul Funeriu, elegant, pregăteşte terenul pentru un nou val de disponibilizări.

Si ca Daniel Funeriu să nu se lase mai prejos cu declaraţiile decât doamna Andronescu, într-o declaraţie făcută recent la Piteşti, în timp ce participa la deschiderea Olimpiadei Naţionale la Chimie, a afirmat cum nu se putea mai zgomotos, că discrepanţele dintre învăţământul urban şi cel rural sunt atât de evidente, încât numărul olimpicilor care provin de la sat este insignifiant. Şi cum era de înţeles, domnul cu pricina a scos-o basma curată, vorbind de echitate şi egalitate în drepturi, asta numai când noua lege se va şi aplica. De ce domnul Funeriu la Olimpiada de Chimie? Păi este inginer omul nostru, cercetător în chimie şi dacă o ţine aşa cu invenţiile şi brevetele, cu siguranţă o să ajungă savant de renume mondial, aşa, ca… ştim noi cine.

Şi ca avanpremiera să fie completă, adică să atragă atenţia maselor, ministrul zâmbăreţ bine intenţionat propune o dezbatere publică asupra proiectului, estimând ca într-o lună să poată merge cu dosarul la subraţ în faţa colegilor din Guvern, în primul rând din Guvern şi apoi în Parlament.

Tentative au mai fost, stimate domnule Funeriu, şi din indexul miniştrilor îl extrag pe domnul Blaga, dacă vi-l mai amintiţi, de la Cluj, care a mai avut astfel de încercări şi din păcate s-a cam lovit de vid şi lipsă de cvorum.

Nu doresc să fiu ireverenţios, dar nici să mă îmbăt cu apă rece ca în legislaturile precedente, dar noua lege, aşa cum se prefigurează, şi mai ales aşa cum şi-o doreşte Traian Băsescu, un antişcolar convins, nu-mi rezervă prea multe satisfacţii, cu excepţia planului politic, bifând încă o aşa-zisă realizare, doar de dragul procentelor şi al acumulării de capital în imagine. Nu cred că toamna lui 2010 va fi scutită de mişcări sindicale, de greve suprapuse peste orele de program, din motivele bine cunoscute de acum: siguranţa locului de muncă şi proasta salarizare.

Se prea poate, totuşi, ca domnul ministru, în adânca sa înţelepciune, să dorească a trata şi aceste chestiuni, poate la fel de importante ca legea cu pretenţii politice, de care prea face valuri în ultima perioadă şi asta mă face să cred că legea cu pricina nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care să se vorbească de scopuri.

Add Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *