Noi suntem urmasii lui Escu

Noi suntem urmasii lui Escu

By Feminina 0 Comment iulie 18, 2018

Deşi vorbim de lipsuri considerabile în ceea ce priveşte banii de salarii, pensii şi ajutoare sociale, Guvernul anunţa cu câteva zile în urmă că a disponibilizat suma de 6 mld. lei pentru referendumul lui Traian Băsescu. Actualul preşedinte se află într-o criză profundă vizavi de şansele pe care le are să mai prindă un mandat, stare acutizată pe fondul declaraţiilor lui Joe Biden, care a afirmat fără nicio reţinere şi cu o seninătate aproape de semnul întrebării, că actuala bătălie politică pentru funcţia supremă în stat din România, seamănă izbitor de mult cu cea din America de acum un an, când s-a produs schimbarea de la Casa Albă. Vădit supărat că Marele Licurici la care s-a închinat cinci ani de zile, zâmbeşte către Geoană, Băsescu ar fi vrut să-i amintească lui Biden că şi-a târât armata prin nisipurile din Irak şi stâncile golaşe din Afganistan, şi mai grav de atât, şi-a îndatorat financiar poporul către FMI. A rămas Băsescu cu muţenia vicepreşedintelui SUA şi în ceea ce priveşte proiectul Nabucco, uitând că americanul stă la aceeaşi masă cu rusul când vine vorba de Europa.

Numai că în astfel de momente, când nu te poţi bizui pe o susţinere externă, încerci să te foloseşti de lacunele junglei legilor din ţară, organizând un referendum în aceeaşi zi şi cam la aceleaşi cabine de vot, cu scrutinul prezidenţial. Este evident faptul că cei ce l-au sfătuit pe Băsescu au drept scop să-i asigure candidatului şanse suplimentare, derutând electoratul cu acest joc de ştampile.

Dincolo de orice necesitate politică, numărul mare – zic eu – de candidaţi la funcţia supremă în stat, a dus negreşit la un buget electoral nepermis de ridicat în raport cu situaţia economică a momentului. Deşi datele oferite presei pentru principalii trei candidaţi, au rotunjiri frumoase (PSD trei mil. euro, PD-L aproape două, iar PNL în jur de unul, cu toate că au folosit termenul confidenţial), susţinătorii financiari ai campaniei găsesc rapid disponibilităţi băneşti, în dorinţa făţişă de a-şi proteja interesele, încercând să fie cât mai convingători prin mijloacele de publicitate pe care le au la îndemână.

S-a înrădăcinat însă, mai ceva ca o tradiţie ceauşistă, aşa-numitele băi de mulţime, iar candidaţii la fotoliul prezidenţial nu ratează nicio plimbare prin ţară pentru a degusta salamul cu soia şi a se lăuda cu marile realizări din cincinalul în curs, ori care va începe.

Vădit scop electoral au toate declaraţiile politice din ultima vreme, iar liderii de partid, chiar dacă nu se mai acuză reciproc la fel de înverşunaţi ca în campaniile precedente, plusează în continuare pe factorul social. Traian Băsescu propune creşterea perioadei de şomaj cu încă trei luni, într-o vizită la Zalău, într-un judeţ afectat de o rată galopantă a celor care-şi pierd locul de muncă, în timp ce doctorul Oprescu este mai explicit şi propune reducerea TVA la principalele alimente, chestiune împrumutată de la partidul lui Voiculescu, dar şi – lucru inedit – păsuirea celor care nu-şi pot achita creditele la bănci, timp de un an. Cu o ofertă politică de tip Mureşan – Remeş vine candidatul UDMR, mult mai practic, dar pe un eşantion de public mai restrâns. Limitat de spaţiul transilvănean (de frică să nu-i ceară cineva viză dacă trece Carpaţii), Hunor s-a înarmat cu slănină, ceapă, brânză şi pâine de casă (cu eticheta Product of Hungary) şi a început un periplu – gen colind – prin vreo 350 de localităţi, ca într-o caravană umanitară de te şi întrebi dacă umblă cu autocamioanele sau a închiriat o garnitură de tren.

Mai sunt şi susţinători politici gen Udrea, care, blondă cum se ştie s-a trezit afirmând printr-o comună de prin Moldova că: noi suntem urmaşii lui Traian, ai lui Traian Băsescu! În nicio ţară civilizată din lumea asta nu poţi afirma că eşti urmaşul celui care te-a cotropit, dar cum tot românul a fost prostit de mic că poporul nostru s-a format din contopirea dacilor cu romanii, de ce să nu meargă mai bine sintagma: noi suntem urmaşii lui escu!

În pragul alegerilor nimic nu scapă nepolitizat, niciun eveniment, de nicio factură. Nu te poţi duce la teatru că acolo e miting, iar dacă e spectacol pe scenă să fii sigur că în sală este neapărat o faţă coborâtă din corcoduşul electoral, dornică să împartă opinii – inclusiv despre cultură – de cum va arăta ţara din decembrie încolo. Se mai strâng membrii de partid şi la lansările de carte, ca să fie bine văzuţi de mai marii peste politica prin cuvinte, ori să asculte cu multă trăire elucubraţiile culturnicului, pătruns de spiritul discursului în faţa unei mase de oameni, ca un veritabil antrenament când va fi şi el (dacă va fi) pe cele mai înalte culmi de glorie politicianistă.

Toate ca toate, dar cel mai important lucru este că nu se întrevede nicio speranţă, nicio urmă de optimism cu privire la viitorul social şi economic al ţării. Se demonstrează încă o dată că actuala clasă politică, în beţia sa de putere, este total ruptă de spectrul realităţii, ameţind în continuare populaţia aflată într-o criză demografică fără precedent şi obosită de prea desele alegeri din ultimii ani.

Şi cum să mergi la vot semeţ ştiind că în ultima vreme euro şi dolarul au început să urce vertiginos până la beregata leului, care arată în prezent ca un pekinez uitat în ploaie. Cui să-i mai pese de cursul valutar şi mai ales cu ce interes, când creditele restante ale populaţiei la bănci s-au triplat faţă de toamna lui 2008 şi cu siguranţă că nu se va opri aici, pe fondul unor politici bancare neadecvate timpurilor economice actuale.

Dar omul simplu se va duce la vot, şi va trânti tuş peste toţi candidaţii, mulţumindu-i astfel şi pe cei care au fost şi pe cei care vor veni, buimăcit de atât de multă democraţie prost aplicată şi mai ales de aburii tăriei ce se lasă cerută pe la sfârşitul lui noiembrie. Atunci se va decide – probabil – şi soarta celor 471 de parlamentari şi, de ce nu, Marea Adunare Naţională, propusă din nou de Băsescu se va reactiva, iar plenarele partidului de guvernământ vor fi animate tot de o singură culoare, obligatoriu derivată din roşu.

Add Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *